Despre Aromaterapie

Postat de: admin 22/10/2019 0 Comentarii Cosmetice si wellness,

Despre Aromaterapie

 

 

 

 

 

Aromaterapia înseamnă folosirea uleiurilor esențiale pure în scopuri preventive, curative sau de wellness.

 

 

 

 

 

Scopul terapeutic presupune prevenirea sau tratarea unui simptom fizic sau psiho-emoțional, iar scopul wellness presupune accesul la liniște și relaxare.

Uleiurile esențiale sunt extrase din diferite părți ale plantelor (plante aromatice) în urma unui proces de distilare cu aburi. Prin urmare, uleiurile esențiale sunt substanțe volatile care provin de la plante ale căror celule emană arome puternice. Compoziția acestor arome este foarte complexă și variată în același timp. Este bine cunoscut faptul că aromele exercită asupra oamenilor anume efecte; de cele mai multe ori asociem un miros cu anumite persoane, locuri sau evenimente. Când mirosul lui este inhalat, acesta ajunge la creier și eliberează substanțe care provoacă un efect relaxant, stimulant. Așadar, aromele ne permit să ne amintim momente vesele sau triste ale trecutului nostru îndepărat sau apropiat.

Este dovedit științific faptul că uleiurile esențiale contribuie într-o mare măsură la bunăstarea fizică și emoțională.

Uleiurile esnțiale posedă proprietăți terapeutice uimitoare și pot acționa ca antibiotic, antiinflamator, digestiv, tonic sau calmant. Uleiurile esențiale restaurează armonia și revitalizează funcționarea organelor ce nu se află în echilibru.

Uleiurile esențiale acționează diferit în funcție de modul în care acestea sunt folosite, aplicate.

Cele mai cunoscute metode de folosire a uleiurilor esențiale sunt:

  • inhalare: prin inhalare, aroma uleiurilor esențiale trece prin mucoasa nazală; stimulii provocați de aromă ajung la creier (hipotalamusul, talamusul), acești stimuli exercită un fel de acțiune hormonală ce permite eliberarea substanțelor neurochimice. Această metodă este eficientă în ameliorarea simptomelor de gripă, răceală, sinuzită, reducerea presiunilor și tensiunilor nervoase, durerilor de cap
  • masaj: este eficient pentru ameliorarea disconfortului fizic
  • comprese aromatice: sunt folosite de regulă pentru amelioararea durerilor și reducerea inflamațiilor, vânătăilor
  • băi aromatice: pot fi folosite atât în scop terapeutic, mai ales în caz de leziuni musculare și dureri, dar și pentru relaxare, împotriva oboselii și stresului;

 

Scurtă istorie a aromaterapiei

În limba latină cuvântul "aroma" semnifică "aromă, ierburi", iar "therapeia" înseamnă "îngrijire, vindecare".

Originile acestei terapii cu extracte aromatice din plante provine încă din Antichitate deoarece plantele aromatice au fost folosite pentru a crea și dezvolta parfumuri, cosmetice, dar și pentru a vindeca trupul și sufletul.

Civilizațiile diferite au utilizat dintodeauna plantele pentru a ameliora sau vindeca diferite boli, transmițând și îmbogățind cunoștințele legate de această terapie de la o generație la alta. 

De-a lungul Evului Mediu substanțele aromatice erau considerate responsabile pentru neutralizarea mirosurilor ce plutesc în aer. În acea perioadă, farmacistul era numit ”aromatheri”.

Egiptenii foloseau uleiurile esențiale pentru dezinfectarea locuințelor, pentru a-și îmbălsăma morții, pentru realizarea diferitelor unguente. Este bine cunoscut faptul că uleiurile esențiale erau folosite inclusiv de către Cleopatra în cadrul ritualurilor de înfrumusețare.

Cu 5.000 de ani în urmă civilizațiile chineze și indiene cunoșteau de asemenea procesul de extracție a uleiurilor esențiale .

Grecii au înțeles și au folosit efectele miraculoase ale aromelor anumitor plante sau flori. Ei au dobândit o mare parte a cunoștiințelor de la egipteni. Medicul grec Hippocrate, a recomandat de mai multe ori masajul cu uleiurile esențiale în scrierile sale.

Romanii au fost consumatori de plante aromatice și mirodenii, practicau băi aromatice, iar mai târziu arabii au îmbunătățit cunoștințele legate de uleiurile esențiale și procesul de extracție, dezvoltându-le și transmițându-le generațiilor viitoare. Renumitul alchimist Avicenna a contribuit în mod semnificativ la dezvoltarea acestei terapii în lumea arabă, fiind considerat un pioner al metodei de distilare a plantelor aromatice. Cu toate că de-a lungul timpului au apărut mai multe metode, chiar și mai sofisticate, distilarea rămîne în continurea cea mai uzuală. Aromaterapia este o parte integrantă a tratamentelor pe care le susține în toate lucrările sale medicale.

Prima descrierea autentică a unui ulei esențial este atribuită medicului catalan Arnold de Villanova (1235-1311), ce glorifică calitățile medicale ale uleiurilor în publicațiile sale de specialitate. 

În cadrul lucrărilor publicate de către medicul Hieronymus Brunschwig, între anii 1500-1507, vom găsi mențiuni legate de distilarea rozmarinului, a lemnului de ienupăr, aspic.

În secolul al XVI-lea, uleiul esențial de lavandă și aspic reprezentau una din bogățiile din Provence.

Abia în anul 1928 chimistul francez René-Maurice Gattefossé descoperă pentru prima dată puterea vindecătoare a uleiurilor esențiale. Legenda spune că în urma unei explozii în laboratorul său pe când acesta întreprindea cerecetări legate de parfumerie, a suferit arsuri grave la mâini, a aplicat ulei esențial de lavandă pe rănile infectate, rezultatele fiind uimitoare, confirmându-i acestuia proprietățile antiseptice și vindecătoarea ale uleiului esențial de lavandă. Din acel moment, chimistul René-Maurice Gattefossé și-a dedicat. o bună parte din cercetările sale proprietăților uleiurilor esențiale. Lui îi datorăm de fapt cuvântul de ”aromaterapie”.

În anii 1960, doctorul Jean Valnet a preluat și a dus mai departe activitatea lui René-Maurice Gattefossé, ambii fiind considerați părinții aromaterapiei moderne. În publicația sa "Aromaterapie", doctorul Jean Valnet a popularizat puterea extraordinară a uleiurilor esențiale.

Mai tîrziu în Anglia, doamna Marguerite Maury va introduce aromaterapia și în Anglia, dând naștere unui curent orientat spre frumusețe și bunăstare.

Prin urmare, în secolul al XX-lea, aromaterapia beneficiază de metode avansate de analiză, în special de tehnică cromatografică, distincție precisă a compușilor aromatici ce permite medicinei să înțeleagă mai bine mecanismele lor de acțiune.

În zilele noastre, aromaterapia este din ce în ce mai folosită, iar datorită cercetării științifice, aceasta devine tot mai precisă, mai eficientă și mai puțin riscantă. Azi, sunt numeroși cercetători ce lucrează cu sârguință și pasiune pentru a face noi descoperiri și pentru a-i reda aromaterapiei locul în arsenalul terapeutic.

 

 

Notă:

Acest articol are titlu informativ, se bazează pe informațiile colectate din cadrul scrierilor și publicațiilor referitoare la aromaterapie. Nu poate servi în niciun fel ca o consulare medicală și nu implică în vreun fel responsabilitatea autorului.

Acest articol evidențiază puterea și proprietățile extractelor din plante, modul în care acestea au fost folosite de-a lungul timpului și în prezent.

Bibliografie:

  1. Tisserand, Robert B. The Art of Aromatherapy. Rochester, VT: Healing Arts Press, 1977
  2. Whichello Brown, Denise ”Aromaterapia: terapie prin uleiuri esentiale”, Niculescu, 2011

Lasă un Comentariu